De la începuturile organizării învătământului superior pentru agricultură în Romania, problemele legate de o mai bună cunoastere si valorificare a fondului funciar s-au bucurat de o atentie deosebită, constituind o preocupare încă de la înfiintarea în anul 1852 a Institutului Superior de Agricultură de la Pantelimon (predecesorul Universităţii de Ştiinte Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti).

În anul 1910, an în care s-a promulgat legea pentru punerea în valoare a pământurilor din zona inundabila a Dunării, a luat fiinţă, în cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Directia generala de Îmbunătăţiri Funciare, condusa intre anii 1910 - 1917 de catre reputatul inginer Anghel Saligny.

In acest context, după anul 1912, în planul de învătământ al Institutului Superior de Agricultură, devenit intre timp Scoala Superioara de Agricultura de la Herastrau (1904), si mai apoi Academia de Inalte Studii Agronomice din Bucureşti (1929), apar distinct cursuri de geniul rural / imbunatatiri funciare predate de matematicianul Florian Pomponiu, precum si cursuri de arpentaj / topografie si constructii rurale.

În anul 1934 a fost înfiinţată în cadrul Academiei de Inalte Studii Agronomice din Bucureşti prima secţie de Geniu Rural din România. Această sectie functiona cu studenti din anii III si IV. Planul de invătământ al sectiei de geniu rural cuprindea disciplinele de specialitate cu caracter agronomic cât si discipline profilatoare pentru geniul rural: matematici speciale, hidraulică generală, hidraulică agricolă, topografie specială si geodezie, imbunătătiri funciare si constructii agricole. Pe lângă cursurile teoretice si aplicatiile practice, la majoritatea disciplinelor se elaborau proiecte si se organizau câte două luni de practică topografică si de imbunătătiri funciare. În fiecare an absolveau sectia de geniu rural intre 10 si 15 studenti.

In anul 1938 Academia de Inalte Studii Agronomice a fost integrata in Şcoala Politehnică din Bucureşti sub titulatura de Facultate de Agronomie.

În anul 1939, la conducerea Serviciului de Îmbunătătiri Funciare din cadrul Ministerului Agriculturii si Domeniilor, a fost numit profesorul I.M. Gheorghiu, care a avut un rol determinant în organizarea învătământului de geniu rural si mai ales în orientarea acestuia către rezolvarea problemelor de bază ale îmbunătătirilor funciare. La acest serviciu au fost încadrati 10 dintre absolventii sectiei de geniu rural, pentru următoarele sectoare: irigatii, desecări si îndiguiri, comasări, cadastru si sistematizare (sectorul de combaterea eroziunii solului a luat fiinta incepand cu anul 1944).

În anul 1943, odată cu reorganizarea Facultatii de Agronomie din Bucuresti s-a reînfiintat sectia de Geniu rural.

In anul 1948, Facultatea de Agronomie s-a separat de Scoala Politehnica din Bucuresti devenind Institutul Agronomic Bucuresti.

In acelasi an -1948- a fost înfiintată la Galati prima Facultate de Imbunătătiri Funciare.

Decan al acestei prime facultati de imbunatatiri funciare a fost profesorul I.M. Gheorghiu, care a conceput profilul facultătii ca o dezvoltare a fostei Sectii de geniu rural. La noua facultate au fost transferaţi şi studenţii care urmau în acel moment secţia de Geniu Rural din cadrul Facultăţii de Agronomie a Şcolii Politehnice din Bucureşti.

In anul 1959 Facultatea de Imbunatatiri Funciare din Galaţi a fost mutată la Iasi, la Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” unde a functionat pana in anul 1962 cand s-a transformat în secţie a Facultăţii de Construcţii in cadrul Institutului Politehnic „Gh. Asachi”. În anul 1962 s-au înfiinţat încă două secţii de Îmbunătăţiri Funciare: una la Bucuresti în cadrul Institutului de Construcţii si una la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara.

In anul 1970, ca urmare a demersurilor Profesorului Cesar Nicolau, s-a înfiinţat Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare la Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”, prin transformarea sectiei de imbunatatiri funciare care functiona din anul 1962 la Institutul de Construcţii din Bucuresti. Primul decan al facultatii (1970-1976 si apoi in 1981 pentru o scurta perioada) a fost chiar Profesorul Cesar Nicolau, absolvent al secţiei de Geniu Rural din Facultatea de Agronomie a fostei Şcoli Politehnice din Bucureşti.

Acestuia i-au urmat Prof. dr. ing. Mircea Motoc (1976 -1977), Prof. dr. ing. Nicolai Oanea (1977-1981), Prof. dr. ing. Gh. Pricop (1981 -1984), Prof. dr. ing. Gh. Florescu (1984 - 1986), Prof. dr. ing. Ioan Plesa (1986-1989), Prof. dr. ing. Ramiro Sofronie (1990-2000) si Prof. dr. Gh. Alexe (2000-2008).

În primii ani de existenţă, Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare a funcţionat în clădirea principală a Institutului Agronomic. Spaţiile destinate facultăţii au devenit în scurt timp insuficiente. Ca urmare, Profesorul Cesar Nicolau a iniţiat demersuri susţinute pentru construirea unui local propriu. Construcţia clădirii a început în 1972 şi în mai puţin de trei ani ea a fost finalizată (1974). La construcţie au participat studenţii şi profesorii facultăţii, animaţi de profesorul Cesar Nicolau.

Corpul principal al facultatii (A) conţinea 4 amfiteatre si 12 săli pentru proiecte si seminarii, iar în alte două corpuri (B si C) au fost amenajate laboratoare pentru studenti si cadre didactice (Hidraulică şi Instalaţii de Pompare, Geotehnică şi Fundaţii, Materiale de Construcţii, Pedologie, Tehnologie, Electrotehnică etc.).

Pentru instruirea practica a studentilor, in vecinatatea facultatii s-a construit în aceeasi perioadă atelierul scoală în care functionau două sectii (sectia de betoane si sectia de confectii metalice), precum si o platformă pentru masini si utilaje folosite în lucrările de imbunătătiri funciare.

Facultatea de Îmbunătătiri Funciare a fost organizată încă de la înfiintare cu două sectii: sectia de ingineri cu durată de 5 ani si sectia de subingineri cu durata de 3 ani.

În anul 1990, la initiativa Profesorului Ramiro Sofronie si cu sprijinul Prof. dr. doc. Simion Hancu, a luat fiinta cea de-a doua specializare a facultatii - Ingineria si Protectia Mediului in Agricultura, demers in urma caruia denumirea facultătii a devenit cea actuala - Facultatea de Îmbunătătiri Funciare si Ingineria Mediului.

In anul 1997 a fost infiintata specializarea de cadastru la nivel de colegiu universitar, specializare autorizata mai intai provizoriu, acreditata CNEAA in ian. 2004 si reorganizata prin transformare la nivel de licenta (4 ani) in anul 2005 sub titulatura Masuratori terestre si cadastru in baza Legii 288/2004, a HG 88/2005 si a Hotararii Consiliului National de Evaluare Academica si Acreditare din 28.02.2005.

In anul 2000 au demarat la nivel de studii postuniversitare/masterat cursurile specializarii de Inginerie Rurala si Protectia Mediului.

In anul universitar 2001-2002 s-au infiintat alte doua colegii universitare: Colegiul de Organizarea si Economia Constructiilor si Colegiul de Amenajarea Teritoriului Agricol.

Aceste colegii au intrat in lichidare treptata odata cu initierea implementarii celor trei cicluri L-M-D prin Procesul Bologna.

La initiativa profesorului Gh. Alexe, pe baza hotararii CNEAA 3184/28.06.2004 a fost infiintata si autorizata la nivel de licenta cea de-a patra specializare FIFIM - Inginerie economica in constructi.